Ați auzit de expresiile “Conform normativ…, în normativ se prevede…, normativul nu permite…”?
Cum se realizează normativele?
Realizarea normativelor se face prin finanțare de la bugetul de stat. Astfel, statul, prin instituțiile delegate, comandă întocmirea și realizarea normativelor de către specialiștii avizați. Cel mai des, aceștia sunt specialiști din zona academică și de cercetare, care au rolul de a asigura un nivel minim de calitate și siguranță în construcții. Acest nivel minim diferă de la stat la stat și de la un tip la altul de construcție. În România, nivelul minim pentru construcții diferă prin încadrarea acestora în categorii de construcții și clase de importanță pentru construcții. Legislația din România este reglementată regional prin directivele Europene privind conținutul și forma normativelor.
Din punct de vedere financiar, amortizarea unui imobil se realizează în medie la 50 de ani, astfel și normativele sunt structurate pentru a asigura buna funcționare pentru această perioadă.
Normativele reglementează o abordare unitară și previzibilă pentru:
- încărcări în construcții (vânt, zăpadă, cutremure, din exploatare – aglomerări de persoane, apă, mașini etc.);
- materialele utilizate;
- condiții minime de realizare, care să asigure un nivel minim de rezistență și durabilitate;
- modul de realizare a construcțiilor, calitatea execuției;
- modul de exploatare și urmărire în timp a construcțiilor;
- modul de expertizare și de verificare a acestora etc.
Utilizarea și respectarea normativelor asigură un anumit nivel de performanță (în general minim reglementat) a construcțiilor.
Direcția în care se îndreaptă întreaga filozofie a normativelor este dictată de protecția mediului înconjurător și reducerea impactului asupra acestuia. De aceea, există o creștere a cerințelor minime de performanță pentru construcții, pentru a avea un impact cât mai redus asupra mediului, raportat la perioada de exploatare.
Proiectarea construcțiilor are în vedere rezistența în exploatare pentru perioade mai lungi de exploatare de 50 de ani, fără avarii sau cu avarii reduse în urma unor evenimente importante cum ar fi cutremurele.
Întreg procesul de proiectare este unul probabilistic, adică: care este probabilitatea să se întâmple un eveniment “X” (vânt, zăpadă, cutremur, acțiuni generate din exploatare), context în care structura ar trebui să reziste sau să aibă degradări reduse.
La momentul actual în România, din punct de vedere seismic, acțiunea cutremurului este la un nivel de 20% probabilitate de depășire în 50 de ani. Astfel probabilitatea ca să intervenim asupra unei construcții noi în 50 de ani datorită degradărilor generate de un cutremur important este destul de ridicată.
Normativele au rolul de a sprijini procesul de proiectare și a-l face mai accesibil și structurat pentru toate părțile implicate. Normativele nu au rolul de a limita sau constrânge pe proiectant, ci îi oferă reperul minim pentru a realiza cerințele de calitate reglementate. Inginerul proiectant de structuri are misiunea de a căuta și a găsi punctele de optim generate de toți factorii angrenați într-un proiect pentru clădiri sigure. Structurile complexe solicită abordări mai presus de normativele actuale, în sensul siguranței și rezistenței acestora. Scopul este de utilizare pe termen lung a construcțiilor, pentru a rezista ca urmare a acțiunilor majore, precum sunt cele cauzate de cutremure.