Partea provocatoare la realizarea expertizei tehnice de structură la clădiri este stabilirea cauzei degradărilor pe baza efectului identificat. Procedura este similară cu partea de medicină privind stabilirea diagnosticului în urma unor investigații.
Cauzele se pot împărți:
- Interne:
– cele ce țin de sistemul structural (rezistență, stabilitate, rigiditate, ductilitate);
– amplasament (tip de teren și cotă de fundare). - Externe:
-acțiuni (de exploatare, climatice, seismice, excepționale – explozii, accidente);
-din exploatare ( ape pluviale, ape menajere, ape din rețele subterane, alunecări de teren, degradări de materiale).
La clădirile cu un istoric de peste 50 nai de utilizare efectele degradărilor sunt generate din cauze multiple suprapuse, nu doar o singură cauză.
Cauzele corect identificate și încadrate vor duce la abordarea de soluții eficiente de intervenție. Este indicat să se „trateze” cauzele, nu efectele. Sunt situații când sunt tratate predominant efectele, aici se încadrează clădirile cu prăbușire iminentă.
Una din cauzele cu frecvență ridicată este colectarea necorespunzătoare a apelor pluviale și menajere, aceasta generează ca efect tasări diferențiate pe lungimea unei clădirii și apariția de fisuri sau rupturi.
Miza arhitecturală pe o clădire existentă poate fi dublă față de una nouă. De ce, clădirea existentă are propria istorie de la care arhitectura este obligată să pornească. În mod similar, structura de rezistență va ține seamă de ce există în amplasament, ce a fost bun în a ține în „viață” clădirea.
Măsurile de consolidare în mod frecvent au rolul de:
- a realiza o conformare seismică a clădirii, dacă aceasta a fost realizată în perioada în care nu s-a ținut seama de acțiunea seismică la proiectare și de faptul că partea de alcătuire a structurii în zone seismice presupune anumite reguli;
- a spori rezistența și stabilitatea elementelor structurale.
Partea de conformare la acțiuni seismice oferă și măsura de intervenție prin consolidare. Măsurile de consolidare presupun lucrări de intervenții în arhitectura existentă, astfel pot fi necesare intervenții de refacere sau protejare a spațiilor, elementelor decorative, fațadelor.
La clădirile ce au pereți structurali, este indicat, pe cât posibil, să nu se schimbe configurația sistemului structural. Pereții asigură și distribuirea încărcărilor verticale la teren, schimbarea sistemului structural presupune schimbarea acestei distribuții.
Pentru lucrările de proiectare pe clădiri existente abordarea noastră este:
– releveu prin scanare 3D (sau releveu unde este cazul);
– studiu istoric (unde este cazul);
– studiu documente existente;
– studiu de materiale cu sondaje și identificarea sistemului structural;
– studiu geotehnic cu sondaje la fundații;
– expertiză tehnică preliminară;
– obținere certificat de urbanism;
– studiu de arhitectură;
– definitivare expertiză tehnică;
– închidere studiu de arhitectură;
– realizare proiect de consolidare și proiect de arhitectură specific fazelor de proiectare.
Autorizarea lucrărilor de intervenție la o clădirile existentă, monument sau aflată în zonă protejată, parcurge multe etape, durata medie este de 12-14 luni, de aceea este indicat ca procesul de realizare a proiectului să fie structurat și să înceapă din timp.
Față de un proiect la o clădire nouă, etapa preliminară de studii și etapa de autorizare este mai mare cu cel puțin 7-9 luni.
