Stabilirea cotelor de nivel (înălțimii unui etaj sau clădirii) nu este doar o chestiune de volumetrie -aspect. În de nivelul trebuie să asigure funcționarea tuturor specialităților (arhitectură, instalații, structură).
În reprezentare sunt expuse cotele de interese și departamentele care stabilesc gabaritele componentelor ce intră în alcătuirea ansamblului construit.
Modul în care se realizează un plan la structură (respectiv plan de cofraj) este diferit față de un plan de arhitectură. Astfel pentru a realiza placa de beton de la etajul 1 din arhitectură se privește în sus de la linia imaginară a secțiunii prin nivelul inferior (parter). Pe planul de cofraj rezultat se vor vedea elementele structurale verticale din parter, conturul de grinzi și de placă peste parter. Structura măsoară înălțimea grinzi inclusiv cu grosimea de placă.
Înălțimea de finisaj se stabilește împreună cu departamentul de instalații dacă se face încălzire în pardoseală. Înălțimea plafoanelor este stabilită împreună cu departamentul de instalații și cuprinde în analiză elementele orizontale de structură (plăci și grinzi).
La clădirile existente schimbarea modului de încălzire, prin a realiza încălzire în pardoseală – respectiv înălțimea de finisaj mai mare decât cea existentă, reprezintă modificarea înălțimilor de parapet și a golurilor de uși. Din această modificare se poate interveni mult asupra elementelor constructive ( înălțare de parapet, schimbare gol de ușă și/ sau fereastră, schimbare poziții de buiandrugi).
Înălțimea totală a unei clădiri existente poate influența anvergura intervențiilor: în situația în care această înălțime depășește 28m de la nivelul terenului sistematizat, clădirea se încadrează în clasa II de importanță, clasă ce aduce cerințe suplimentare pentru acțiunea seismică și siguranță la foc.
Fundația, popular denumită temelie, elementul care se vede cel mai puțin dintr-o construcție, însă cu principalul rol de a asigura stabilitatea și rezistența unei construcții. Singurul element de structură ce nu necesită în mod curent coordonarea cu partea de arhitectură, având un impact major structural și financiar în realizarea unei clădiri.
2.1. Fundațiile pot fi directe sau indirecte, cele directe se împart în:
– izolate, izolate cu grinzi de echilibrare;
– continue, de tip tălpi sau grinzi de fundare;
– pe toată suprafața construcției, de tip radier;
– mixte formate din mixtul celor de mai sus.
Condiția de retragere față de limita de hotar de 60cm conform Codului Civil se aplică și fundațiilor, chiar dacă acestea nu se văd.
2.2. Documentele ce constituie temă de proiectare pentru infrastructură și sistemul de fundații:
- proiectul de arhitectură;
- predimensionarea și/ sau dimensionarea suprastructurii clădirii;
- studiul geotehnic (proiectantul va stabili caietul de sarcini pentru realizarea studiului);
- ridicarea topografică și proiectul de sistematizare;
- planuri de instalații care traversează fundațiile, după caz;
- planul de rețele exterioare;
- planul de construcții îngropate, acolo unde este cazul;
- proiectul de îmbunătățire teren de fundare, acolo unde este cazul;
- planul de săpătură și proiectul de sprijinire, acolo unde este cazul;
- studii particulare (studii privind stabilitatea terenului, studii privind apa subterană, studii privind influența lucrărilor de săpătură etc.), după caz.
Pentru clădirile medii și înalte (cu înălțimea mai mare de 20m) cel mai uzual sistem structural este structură cu pereți de beton armat.
Abordări din proiectele noastre:
Ca arhitect te ajută să dispui o structură în faza de studiul de soluție arhitecturală.
3.1. Aspecte utile în dispunerea și configurarea pereților în planul de arhitectură:
- distanța între pereți să nu fie mai mare de 8m-9m (sau la maxim 3 locuri de parcare);
- în zone cu seismicitate ridicată, cum este și România, este obligatoriu a se prevedea talpă sau bulbi la capătul pereților, una din condiții ar fi de stabilitate laterală a zonei comprimate a pereților;
- grosime perete tw : 5-10% din înălțimea de etaj (exemplu: 3.06m înălțimea de etaj, grosimea inimii peretelui va fi de 15-30cm);
- grosime bulbi tb: 15-20% din înălțimea de etaj (exemplu: 3.06m înălțimea de etaj, grosimea bulbului sau tălpii va fi de 45-60cm);
- asigurarea posibilității de dispunere proporțională a pereților pe direcțiile construcției (lungimi egale de pereți pe cele două direcții, longitudinal și transversal).
