Care sunt cele mai mari provocări pe care le vedeți?
Industria construcțiilor acoperă o categorie mare de specialități și tipuri de construcții. Segmentul de care ne ocupăm, proiectare structură de rezistență, expertize și consolidări, este nișat și acoperă o zonă restrânsă din întreg domeniul.
Pe segmentul nostru lucrurile sunt similare cu anii precedenți cu mici variații, cu polarizarea anumitor tipuri de lucrări. Polarizarea este dată de interesul investitorilor din această perioadă și a liniilor de finanțare.
Provocările din această perioadă sunt date de costul lucrărilor estimate în etapa inițială a proiectului și creșterea acestora în momentul începerii execuției unui proiect.
Din punct de vedere al proiectării provocările sunt adoptarea de soluții performante, un timp crescut pe iterațiile de lucru și coordonare, tehnologii noi care să crească eficiența în exploatare.
În contextul creșterii costurilor materialelor și forței de muncă, cum se schimbă modul în care abordați proiectarea structurală?
Așa cum am menționat anterior, alocăm un timp suplimentar iterațiilor de lucru, utilizăm resurse noi și dobândim specializări noi care să crească eficiența proiectelor noastre.
Creșterea costurilor obligă proiectarea structurală să devină mult mai eficientă și orientată spre execuție. Accentul cade pe optimizarea soluțiilor de conformare, standardizarea elementelor și soluții care reduc timpul de montaj pe șantier.
În practică, asta înseamnă structuri mai simple și mai ușor de executat, utilizarea prefabricării unde este posibil și colaborare mai strânsă cu antreprenorii încă din fazele timpurii de proiectare.
Obiectivul nu mai este multiplu, performanța tehnică, controlul costului total și al riscurilor de execuție.
Cât de bine este pregătit fondul construit din România pentru un cutremur major și ce ar trebui să se schimbe urgent?
Când ne referim la fondul construit includem atât clădirile noi executate cât și cele vechi cu o perioadă mai mare de 30-50 ani de exploatare. Vulnerabilitatea fondului este dată de clădirile vechi, neconsolidate.
Urgent nu pot aprecia ce s-ar putea schimba, însă pe o perioada de 5-10 ani ar fi indicat investiții în a reduce riscul seismic la construcțiile critice pentru situații de urgență (spitale, clinici medicale, pompieri, școli).
De asemenea, este recomandată creșterea performanței structurală a acestor clădiri, de a rămâne funcționale, în situații de urgență (seism, incendiu, evenimente climatice importante etc.)
Observăm o presiune tot mai mare pentru sustenabilitate. Cum influențează acest lucru deciziile de proiectare structurală?
Sustenabilitatea implică abordarea soluțiilor moderne în proiectare și asta necesită specializări noi, cât și o urmărire în exploatare aplicată.
Presiunea pentru sustenabilitate schimbă fundamental modul în care sunt luate deciziile de proiectare structurală.
Reducerea amprentei de carbon a materialelor
Betonul și oțelul rămân dominante, dar se caută variante cu emisii mai mici: betoane cu adaosuri minerale, oțel reciclat, lemn stratificat (CLT), soluții hibride. Alegerea materialului devine o decizie de sustenabilitate, nu doar una tehnică.
Optimizarea structurală
Inginerii încearcă să obțină aceeași performanță cu mai puțin material. Modelarea avansată și instrumentele digitale permit structuri mai eficiente, cu secțiuni optimizate și consum redus de resurse.
Durabilitate și ciclul de viață
O structură sustenabilă nu este doar „verde” la execuție, ci și rezistentă în timp. Se pune accent pe mentenanță redusă, adaptabilitate și durată mare de exploatare, pentru a evita reparații sau demolări premature.
Proiectare pentru reutilizare și dezasamblare
Încep să apară concepte de economie circulară: elemente prefabricate reutilizabile, îmbinări demontabile, recuperarea materialelor la finalul vieții clădirii.
Integrarea criteriilor ESG și certificărilor
Cerințele din scheme precum LEED sau BREEAM influențează direct soluțiile structurale, deoarece investitorii și finanțatorii urmăresc performanța de mediu a proiectelor.
Rezistență la schimbările climatice.
Sustenabilitatea înseamnă și reziliență: structurile trebuie proiectate pentru temperaturi extreme, inundații, vânturi mai severe sau solicitări climatice diferite față de cele istorice.
În practică, asta înseamnă că inginerul structurist este implicat mult mai devreme în procesul de concept și colaborează mai strâns cu arhitecții, specialiștii MEP și consultanții de sustenabilitate. Proiectarea structurală devine tot mai mult un exercițiu de echilibru între performanță tehnică, cost, carbon și flexibilitate pe termen lung.
Digitalizarea (BIM, AI, digital twins) începe să devină tot mai prezentă în construcții. Cum a schimbat aceasta munca unui inginer proiectant?
AI este la început, softurile specifice proiectării încep să implementeze aceste funcții, nu suntem în pragul unei revoluții tehnologice generată de AI în construcții, iar în momentul actual impactul este redus.
BIM este mai prezent în proiectarea curentă, însă nu acoperă încă zonele de cost și post utilizare după construcție.
Modelele BIM ajută mult la coordonare și înțelegerea lucrărilor de executat și pot fi folosite ca informație digită legată de construcție în vederea tehnologizării sau intervențiilor asupra acesteia.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le vedeți în faza de concept a unui proiect și cum pot fi evitate?
Cele mai frecvent greșeli sunt din interpretarea cadrului normativ utilizat în realizarea unui proiect. Evitarea acestora presupune specializare continuă.
Sunt necesare programe de specializare în vederea înțelegerii și aplicării normei în mod adecvat.
Cât de importantă este colaborarea între arhitect, inginer structurist și inginer de instalații în proiectele moderne?
Colaborarea dintre arhitect, inginerul structurist și inginerul de instalații este esențială în proiectele moderne, deoarece deciziile fiecărei discipline influențează direct soluțiile celorlalte. Cele mai bune proiecte apar atunci când coordonarea începe încă din faza de concept, nu după finalizarea arhitecturii.
O colaborare bună reduce conflictele în șantier, optimizează costurile și permite integrarea mai eficientă a structurii și instalațiilor în arhitectură. În plus, proiectele actuale cer un nivel mult mai mare de integrare între toate specialitățile pentru a obține atât performanță tehnică, cât și eficiență economică.
Cum vedeți evoluția normativelor de construcție în România – sunt suficiente sau mai este loc de îmbunătățiri?
Ca volum sunt suficiente, lipsesc programele de informare și specializare în înțelegerea și utilizarea acestora.
Normativele care înglobează tehnologie au nevoie de actualizare în timp, între 5-10 ani, procesul de actualizare în RO este lent și se desfășoară la perioade lungi.
Un exemplu este normativul de remediere a defectelor elementelor de beton care este din 1987, însă materialele și tehnicile utilizate în execuție înglobează tehnologie nouă.
În ce măsură considerați că beneficiarii (dezvoltatori, investitori) înțeleg valoarea reală a ingineriei structurale?
În ultimii ani, beneficiarii încep să înțeleagă tot mai bine valoarea ingineriei structurale, dar percepția diferă încă mult de la un proiect la altul. Investitorii cu experiență văd structura ca pe un factor strategic care influențează costul total, flexibilitatea clădirii, viteza de execuție și durabilitatea pe termen lung.
Totuși, există încă situații în care ingineria structurală este privită mai ales prin prisma costului inițial. În realitate, o soluție structurală bine gândită poate genera economii importante în execuție, exploatare și mentenanță, reducând în același timp riscurile tehnice și comerciale ale proiectului.
Ce competențe ar trebui să dezvolte un tânăr inginer pentru a rămâne relevant într-o industrie care devine tot mai tehnologică?
Într-un mod foarte bun școala de ingineria din RO ajută la dezvoltarea competențelor tehnice de bază, însă pentru un tânăr inginer este important să dezvolte competențe superioare de gestionare și utilizare a competențelor dobândite în școală. Cunoștințele fundamentale de rezistența materialelor, analiză structurală și detalii de execuție rămân esențiale, fiind necesară utilizarea simultană.
Devine tot mai importantă stăpânirea instrumentelor digitale (modelare BIM, software de analiză avansată, automatizare și interpretarea datelor) alături de înțelegerea principiilor de sustenabilitate și eficiență economică. În același timp, diferența reală o fac competențele de comunicare și colaborare, pentru că proiectele moderne sunt dezvoltate în echipe multidisciplinare, cu procese mult mai integrate decât în trecut.
